| |
Oferte de proiecte pentru aductiuni de apa in Iasi:
Dupa anul 1872, primaria orasului a inceput sa se ocupe de ingrijirea
aductiunilor de apa. S-au intensificat eforturile pentru gasirea unei
solutii pentru rezolvarea problemei alimentarii Iasilor cu apa. Necesitatea
aducerii apei in Iasi a captat atentia unor oameni de afaceri, ingineri
si diversi specialisti din tara si strainatate. Au fost prezentate numeroase
studii, proiecte, propuneri care au fost motiv de discutii contradictorii
si dispute. La inceput, oamenii de afaceri au fost atrasi de posibilitatea
obtinerii unor profituri si au facut primariei orasului o serie de oferte
bazate pe considerente exclusiv financiare.
Dintre acestia mentionam pe Dimitrie Monnier, ajutat de prestigiosul
inginer englez William Lindley (7 iulie 1872), care se angaja sa obtina
6.000 mc/zi, si a carui propunere a fost aprobata, dar nu a fost pusa
in practica deoarece costa prea mult, apoi societatea "Henry Slade
et Bonnet" care se angaja sa obtina 3.000 mc/zi, dar a carei propunere
a fost respinsa, apoi Alexandru Gr. Sutu, ca reprezentant al firmei engleze "Dimsdale
and Comp." ce se angaja sa obtina 6.000 mc/zi,(25 iulie 1874) dar
aceasta propunere a fost respinsa din cauza ca nu fusese reziliat contractul
cu D. Monnier. A urmat apoi arhitectul Fragneau (30 august 1874) in numele
casei "G. Eiffel et Comp." propunea un debit de 6.000 mc/zi,
dar nici acest proiect nu a fost realizat; urmeaza propunerea "Societatii
Hydraulice Vieneze" (15 iulie 1875) si "Societe des Eaux et
des Travaux Municipaux" (12 iunie 1887), dar acestor propuneri nu
li s-a dat curs.
Majoritatea ofertelor nu aveau la baza studii serioase si nici proiecte
definitive, ele avand ca scop realizarea de catre ofertanti a unor profituri
mari.
Esecul primelor oferte a determinat primaria sa se adreseze unor personalitati
stiintifice ca Grigore Cobalcescu si Peru Poni, cerandu-le sfatul pentru
analiza noilor proiecte. Au fost acordate fonduri pentru cercetari laborioase.
Primarul municipiului a luat legatura cu mai multi specialisti din strainatate,
si a fost aleasa propunerea lui I. Daste. Pentru partea geologica a studiului,
specialistul francez a folosit studiile profesorului Gr. Cobalcescu.
Studiul lui Daste a fost analizat de catre o comisie formata din Gr.
Cobalcescu, ing. Septimie Monti si D. Frunza. La 22 iunie 1884, aceasta
comisie contesta unele concluzii ale lui Daste in ceea ce priveste debitul
izvoarelor analizate. Ca argument se utilizeaza observatiile facute in
Iasi in anii 1879 si 1880 de catre prof. Petru Poni cu privire la apa
recoltata din precipitatiile anuale.
Petru Poni recomanda ca alimentarea cu apa a orasului sa fie facuta
de catre administratia orasului si nu prin concesionari, deoarece "interesul
unui concesionar este de a distribui apa gratuita cat se poate mai putina,
pentru a-si asigura prin aceasta o vanzare mai mare si prin urmare beneficii
mai considerabile".
La 27 iunie 1892, Consiliul Comunal accepta oferta facuta de catre
inginerul Scarlat Virnav pentru studii "complecte asupra tuturor
sorgintilor din care s-ar putea indestula orasul cu apa". Inginerul
roman stabileste debitul zilnic la 9.000 mc/zi.
La 18 mai 1896 inginerul Paianu propune un proiect de alimentare cu
apa a orasului din izvoare subterane. O comisie formata din inginerii
M. Tzoni, Charles Chaigneau, B. Braiescu si colonelul Botez, a analizat
aceasta oferta. Din raportul comisiei, rezulta ca "dl. Paianu n-a
pus pe comuna in starea de a cunoaste si examina existenta debitelor
si calitatea resurselor ce D-sa ar fi descoperit". In consecinta,
Consiliul Comunal hotaraste rezilierea contractului cu ing. Paianu.
|
