Muzeu>Industria grea

REMAR S.A. - PASCANI:

Istoria uzinei mecanice de material rulant din Pascani incepe in anul 1869, cand s-a dat in exploatare linia ferata care lega Suceva de Roman. Necesitatea construirii unui atelier de intretinere devenea o prioritate, in ideea acordarii asistentei tehnice necesare atat pentru transportul de marfa cat si pentru cel de calatori.

In 1870, cand se finisau lucrarile constructiei care adapostea depoul de locomotive, atelierul pentru reparat locomotive, respectiv vagoane si atelierul pentru reparatii legate de intretinerea liniilor, in incinta atelierelor activa un personal de 250 de salariati, specializati in prelucrarea fierului si lemnului.Timp de doua decenii, atelierele din Pascani au cunoscut o dezvoltare rapida, dictata de cerintele limitate ale societatii concesionare Offenheim. La inceput, procesul de productie era mai mult mestesugaresc-manual. Halele, constructii mici si intunecoase, erau luminate cu ajutorul lampilor cu rapita. Muncitorii ferari lucrau in spatii extrem de reduse, intr-o atmosfera de fum innecacioasa, datorita forjelor de carbuni. Piesele grele pentru locomotive sau vagoane erau transportate primitiv, prin impingere, cu ajutorul unor role de lemn, iar altele cu spinarea. Intrucat primele cladiri ale atelierelor n-au fost amplasate pe un terasament prea ridicat, fata de nivelul apei, erau foarte umede. In primii ani, societatea concesionara se ingrijea, prea putin, de inzestrarea cu utilaje si de calitatea reparatiilor locomotivelor si vagoanelor. Totusi in anul 1886 s-au vandut in Austro-Ungaria 2234 tone de sine, reparate in atelierul de linie din gara Pascani.In atelierele romanesti reparatia unei locomotive costa in medie doar 3571 lei, iar aceeasi lucrare costa la compania Offenheim 6884 lei. La 5 octombrie 1888 s-a hotarat sechestrarea tuturor liniilor aflate in compania Offenheim si trecerea lor in patrimoniului statului.

Ca sistem de constructie, locomotivele din Moldova aveau sasiu si cilindri amplasati in exterior, iar mecanismul de distributie era construit dupa sistemul Stephenson. Ele aveau nume sugestive: "Fulgeru", "Steaoa", "Fortuna", "Rondunica", "Leul"etc.Vagoanele de clasa erau impartite pe compartimente, separate intre ele cu usi laterale. Iluminatul se facea cu lampi de ulei de rapita. Toate aceste locomotive si vagoane erau incluse pentru reparatii, in planul de lucru al Atelierelor din Pascani. La 18 octombrie 1888, dupa aproape doua decenii de exploatare de catre societatea concesionara si aceasta uzina importanta trecea in patrimoniul statului roman.

Dupa 1890, atelierele din Pascani evolueaza rapid, iar numarul muncitorilor creste progresiv, dupa unele calcule erau aproximativ 350 de persoane. In aceasta perioada, atelierele din Pascani efectuau reparatii dintre cele mai diferite pentru locomotive, tendere, vagoane de marfa de 10 tone cu doua osii , acoperite si descoperite, unele dintre ele cu tampoane cu discuri din lemn, vagoane de persoane de diferite tipuri si altele.

La sfarsitul secolulului trecut s-a semnalat o puternica criza economico-financiara, care a condus la scaderea productiei industriale si a determinat o reducere a volumului transporturilor. Incepand cu anul 1903, cand se extinde calea ferata intre Podu Ilioaiei si Harlau, se consolideaza o parte din linia ferata Pascani-Targu-Frumos, iar activitatea la atelierele din Pascani cunoaste o amploare deosebita. Astfel se refac si se largesc unele constructii, se reconstruiesc din piatra si caramida principalele hale de lucru, in 1909 se instaleaza, un motor Diesel de 100 C.P., care avea rolul de a completa instalatia de forta care nu mai corespundea noilor solicitari. In 1910 datorita organizarii, in atelierele de la Pascani, la fel ca si la cele din Bucuresti, Galati si Constanta, se reparau locomotive si vagoane de toate categoriile. In incinta atelierelor lucrau, la acea data, 478 de salariati, care efectuau reparatii la 45 locomotive, 216 vagoane de clasa si 940 interventii mai mari sau mai mici la vagoane de marfa. In timpul primului razboi mondial, atelierele din Pascani, din dorinta de a sprijini cerintele mari ale frontului cu materiale de razboi, au preluat in plus sarcini de lucru din productia atelierelor din Iasi. Astfel, pentru a se impulsiona capacitatea de triaj si a circulatiei feroviare au fost marite dimensiunile statiei Pascani.

In 1919 s-a instalat un generator de abur, de constructie franceza, un generator electric de 100 kW, iar in 1920 s-a instalat o masina cu abur stabila, tip R. Wolf, de 130 C.P., care purta un generator electric de 100 kW. Aceste instalatii au constituit baza de productie a energiei pana in anii 1924-1925, cand s-a terminat montarea primului motor Diesel (Willans) de 200 C.P. Intre 1924-1927, la Atelierele Pascani au avut loc innoiri serioase de utilaje si diferite mecanisme, cum ar fi montarea a doua motoare Diesel , unul de 200 C.P. (Greger), cuplat cu un generator de 185 kW. De la aceasta data vechile masini stabile cu abur n-au mai fost folosite. Tot in aceasta perioada s-au extins suprafetele de lucru ale Atelierelor Pascani, pe o portiune de teren de 16000 m.p., s-au construit un mare atelier de tamplarie si o noua hala de vopsitorie pentru vagoane de marfa, atelierul de aramarie, atelierul de scularie, pielarie, incaltarea rotilor cu bandaje.

Dupa criza economica din perioada 1934-1938 s-a inregistrat o revigorare a atelierelor din Pascani, cand se achizitioneaza masini unelte mai moderne, se construieste hala de vagoane marfa, se monteaza un al patrulea motor Diesel de 350 C.P. cuplat cu un generator de 255 kW. In perioada 1938-1939 s-a realizat urmatoarea productie pe linia reparatiilor: 45 de locomotive, 447 vagoane de clasa si bagaje cu revizii periodice, 198 vagoane clasa cu reparatii curente, 3310 vagoane de marfa cu revizii periodice. In anul 1944, atelierele din Pascani au fost dislocate la Turnu Severin si Varciorova, urmand a fi transferate ulterior la Herculane. Dupa apropierea frontului pe linia Iasi- Targu Frumos-Pascani, in urma luptelor si a bombardamentelor, intreaga parte construita in forma de E a atelierelor, acolo unde erau instalate vechile sectii de tamplarie, ajustaj, strungarie, hala de montaj, vagoane de clasa, a fost distrusa in proportie de 93% ramanand doar cateva ziduri in picioare.

Dupa anul 1947 a inceput o intensa activitate de reconstructie a atelierelor. Astfel s-a trecut la constructia halei pentru reparatia vagoanelor de calatori, amplasata in locul fostelor ateliere de tamplarie, ajustaj , strungarie etc. Intre anii 1950-1960 s-a renovat si construit aproape intreg spatiul de lucru al sectiilor vopsitorie, tapiterie, s-a dotat cu masini noi atelierul pentru reparat masini unelte, cat si atelierul de reparat masini electrice. In perioada 1969- 1990, atelierele din Pascani au fost specializate pentru repararea vagoanelor de calatori pe patru osii si a vagoanelor de marfa pe 2 osii.

S-a executat hala de montaj monobloc cu atelierele anexe, o hala pentru decapare-spalare, un atelier de tamplarie, un atelier de scularie, o sectie de reparat masini unelte. Intre anii 1968-1992 uzina isi schimba numele in Intreprinderea mecanica de material rulant-Pascani, iar in 1992 titulatura intreprinderii devine Societatea Comerciala Remar S.A.. Pana in 1975 a fost sporita capacitatea halei de forja cu 945 m.p. si s-au dublat caile de rulare pentru poduri transbordoare. Bilantul productiei Uzinei de material rulant din Pascani a fost urmatorul: in anul 1969 au fost reparate 1343 vagoane de calatori si 3949 vagoane de marfa, comparativ cu anul 1989, cand s-au reparat 31333 vagoane de calatori, respectiv 3133 vagoane de marfa. Pana in 1989 s-au construit 4492 vagoane platforma, 105 vagoane de minereu, 1815 vagoane siderurgice si peste 46 812 de boghiuri.

Muzeografi: Monica Nanescu si Camelia Cristofor

Bibliografie selectiva:

Botez, C., Esanu I., Uzina de material rulant Pascani 1869-1969, Iasi 1970;
Bals, Th., Material rulant de cai ferate, in "Semicentenarul 1881 - 1881-1931. Istoricul dezvoltarii tehnice in Romania, vol.II, Bucuresti, 1931;
Agrigoroaie, I., Botez, C., Aspecte privind situatia cailor ferate romane intre anii 1928-1944, manuscris, p.13-25;
Harbu, Al., Radu,H., L, Iosub, I., Ghelbere, S., Neata, D., Neagu., V., Adochitei, I., Pavel, I., Zaharia,V., Radacinile traditiei. 130 de ani la REMAR 1869 - 1999, Editura ADI CRISTI PRODUCTION, S.C.REMAR Pascani, 1999.