|
|
Abatorul Iasi |
|
<inapoi la sectiune galerie
de imagini |
|
Abatorul Iasi:
Fostul Abator Iasi sau Intreprinderea de Industrializarea Carnii Iasi
se afla pe strada Aurel Vlaicu nr.78, in apropierea liniei de tramvai
Iasi - Dancu.
Obiectul activitatii a fost sacrificarea animalelor si prelucrarea
carnurilor.
Intreprinderea de Industrializarea Carnii Iasi a dispus de urmatoarele
constructii: sectia de taiere bovine, sectia de taiere porcine si topitorie
de untura, depozit frigorifer cu centrala frig, sectia matarie si topitorie
seu, sectia de preparate de carne, sectia faina furajera, sala sanitara,
uzina termica, pavilion administrativ, grajduri si padocuri.
Istoric
Dupa cum reiese din documentele de arhiva ale municipalitatii Iasiului
de la finele secolului XIX (1880-1890), inca in anul 1881 exista o taietoare
pentru animale mari si mici, situata pe malul stang al Bahluiului, construita
din lemn si care era cu totul necorespunzatoare pentru menirea pe care
o avea.
Primele discutii in legatura cu construirea unui nou abator au inceput
in anul 1878, dar care vor dura pana 1884, cand incepe licitarea constructiei
abatorului, la care participa diferiti antreprenori din Iasi, licitatii
care vor dura aproximativ 10 ani.
In 1886, una din numeroasele comisii constituite pentru alegerea locului
destinat construirii noului abator, stabileste portiunea cuprinsa intre
paraul Ciric si drumul care merge la mosia Sf. Ioan (actuala strada Aurel
Vlaicu).
In 1891 o astfel de comisie se va ocupa din nou de alegerea locului
de amplasare a abatorului.
In acelasi an se publica un concurs pentru intocmirea de planuri pentru
constructia noului abator, instituindu-se si doua premii in acest scop,
unul in valoare de 700 lei si altul in valoare de 3000 lei. Concursul
a fost publicat in ziarele engleze, franceze, germane si belgiene.
In sfarsit, dupa ani de amanari si reveniri lucrarile de constructii
ale noului abator au fost incepute in anul 1893, iar in 1897 la 27 mai
s-a incheiat contractul intre consiliul comunal si ing. Charles Chaigneau,
prin care acesta din urma se angajeaza sa conduca lucrarile de constructii
ale abatorului comunal. Valoarea totala a proiectului a fost de 1.268.000
lei, constructia fiind data in antrepriza Societatii Romane de Constructii.
Pentru documentare, in ce priveste organizarea, conducerea si regulile
de functionare ale abatorului, medicul veterinar G. Jocu este trimis
in strainatate unde viziteaza abatoarele din Viena, Praga si Berlin,
studiind regulamentele de functionare, iar la intoarcerea in tara in
1896, intocmeste un proiect de regulament pentru functionarea abatorului
si a targului de vite.
Festivitatile de inaugurare ale abatorului si targului de vite au
avut loc la data de 20 octombrie 1897, data ce coincidea cu tinerea targului
anual de vite, cand crescatorilor care prezentau animalele cele mai frumoase,
li se acordau premii in bani si medalii.
In ceea ce priveste taierile de vite, in anul 1881 au fost taiate
in abatorul comunal pentru consumul public un numar de 13.652 vite, populatia
orasului fiind de 78.000 locuitori.
In decursul vremii s-au mai facut o serie de amenajari, modificari
si completari la vechile constructii, incat Abatorul Iasi cuprinde in
ordinea fluxului tehnologic sectoare de activitate delimitate administrativ
si caracterizate prin procese de munca diferite formand un ansamblu industrial,
amplasat pe o suprafata de 8 ha.
Pe 11 iunie 1948 I.R.I.C. Iasi (Intreprinderea Regionala de Industrializarea
Carnii Iasi) ia denumirea de "Sovalcar", societate pentru valorificarea
carnii. La data de 9 octombrie 1948 se schimba din nou denumirea in "Comcar" (comertul
carnii) si se defalca in doua intreprinderi sub denumirea de "Comcar" si
I.I.C. Abator.
Aceste doua intreprinderi depun o rodnica activitate timp de 1 an,
dupa care la 1 ianuarie 1951 se unifica sub denumirea de "Trustul
Regional pentru Industrializarea Carnii" cu doua unitati: - I.P.A.S.A.
Iasi;
- I.P.A.S.A. Pascani.
In urma hotararilor luate de partid, la data de 1 iunie 1951 se da
ordin ca Trustul I.P.A.S.A. Pascani sa fie desfiintat si sa fie o singura
unitate pe regiune cu sediul la Iasi, dandu-i-se o alta denumire de I.R.C.I.A.
(Intreprinderea Regionala Comerciala a Industriei Alimentare).
Aceasta noua denumire de intreprindere dureaza de o jumatate de an,
cu o activitate rodnica ca in urma unei hotarari tot a ministerului,
sa se desfiinteze la data de 15 ianuarie 1952. I.R.C.I.A. se transforma
in I.R.I.C.(Intreprinderea Regionala de Industrializarea Carnii) si O.R.A.C.I.A.
(Oficiul Regional pentru Achizitionarea Colectarea si Ingrasarea de Animale).
O.R.A.C.I.A. dureaza un scurt timp de activitate, caci tot in urma
unei hotarari luate de minister se desfiinteaza pe data de 1 octombrie
1952 si capata alta denumire O.R.A.C.A. (Oficiul Regional de Achizitii
si Colectare Animale).
Intreprinderea I.R.I.C. are in subordine trei subunitati cu abatoare
de taiere la Barlad, Vaslui si Husi.
O.R.A.C.A. are si ea in subordine mai multe sectii: Tg. Frumos, Harlau,
Negresti, Codaiesti, Roman, Vaslui, Murgeni, Husi si Tecuci.
Materia prima pentru I.R.I.C. era asigurata de O.R.A.C.A. Aceste doua
unitati se mentin pana la data de 1 octombrie 1959, cand O.R.A.C.A. isi
inceteaza activitatea, comasandu-se intr-o singura intreprindere de stat
cu denumirea de I.R.I.C.
Ulterior s-au achizitionat utilaje si tehnici moderne noi, s-au facut
constructii noi pentru completarea si corelarea capacitatilor de parcare
si taiere, prelucrare si depozitare a carnii si subproduselor.
0 data cu cresterea capacitatilor de productie s-a imbunatatit substantial
si profilul de activitate al abatorului, s-a largit sfera activitatii
cuprinzand in afara taierii si prelucrarii carnii, organelor si grasimilor,
noi sectii specializate in valorificarea superioara a subproduselor.
La 1 octombrie 1969 I.R.I.C. impreuna cu celelalte unitati de industrie
alimentara din orasul Iasi se comaseaza intr-o singura unitate: "Combinatul
de Industrie Alimentara", combinat care dureaza pana la data de
1 februarie 1971, cand unitatile componente devin unitati de sine statatoare,
cu gestiune economica proprie.
Baza de materie prima in abator au constituit-o porcinele, bovinele
si ovinele.
Din 1991 abatorul s-a inchis, spatiile fiind inchiriate unor firme
de fasonat otel-beton si de fabricat mobila si cartoane.
Se poate spune ca in prezent functioneaza abatorul de taiat otel-beton,
scanduri si cartoane.
Cercetator dr. ing. Adrian Puisoru -
Complexul National Muzeal "Moldova" Iasi
|
|