Muzeu>Industria usoara

Abatorul Iasi:

Fostul Abator Iasi sau Intreprinderea de Industrializarea Carnii Iasi se afla pe strada Aurel Vlaicu nr.78, in apropierea liniei de tramvai Iasi - Dancu.

Obiectul activitatii a fost sacrificarea animalelor si prelucrarea carnurilor.

Intreprinderea de Industrializarea Carnii Iasi a dispus de urmatoarele constructii: sectia de taiere bovine, sectia de taiere porcine si topitorie de untura, depozit frigorifer cu centrala frig, sectia matarie si topitorie seu, sectia de preparate de carne, sectia faina furajera, sala sanitara, uzina termica, pavilion administrativ, grajduri si padocuri.

Istoric

Dupa cum reiese din documentele de arhiva ale municipalitatii Iasiului de la finele secolului XIX (1880-1890), inca in anul 1881 exista o taietoare pentru animale mari si mici, situata pe malul stang al Bahluiului, construita din lemn si care era cu totul necorespunzatoare pentru menirea pe care o avea.

Primele discutii in legatura cu construirea unui nou abator au inceput in anul 1878, dar care vor dura pana 1884, cand incepe licitarea constructiei abatorului, la care participa diferiti antreprenori din Iasi, licitatii care vor dura aproximativ 10 ani.

In 1886, una din numeroasele comisii constituite pentru alegerea locului destinat construirii noului abator, stabileste portiunea cuprinsa intre paraul Ciric si drumul care merge la mosia Sf. Ioan (actuala strada Aurel Vlaicu).

In 1891 o astfel de comisie se va ocupa din nou de alegerea locului de amplasare a abatorului.

In acelasi an se publica un concurs pentru intocmirea de planuri pentru constructia noului abator, instituindu-se si doua premii in acest scop, unul in valoare de 700 lei si altul in valoare de 3000 lei. Concursul a fost publicat in ziarele engleze, franceze, germane si belgiene.

In sfarsit, dupa ani de amanari si reveniri lucrarile de constructii ale noului abator au fost incepute in anul 1893, iar in 1897 la 27 mai s-a incheiat contractul intre consiliul comunal si ing. Charles Chaigneau, prin care acesta din urma se angajeaza sa conduca lucrarile de constructii ale abatorului comunal. Valoarea totala a proiectului a fost de 1.268.000 lei, constructia fiind data in antrepriza Societatii Romane de Constructii.

Pentru documentare, in ce priveste organizarea, conducerea si regulile de functionare ale abatorului, medicul veterinar G. Jocu este trimis in strainatate unde viziteaza abatoarele din Viena, Praga si Berlin, studiind regulamentele de functionare, iar la intoarcerea in tara in 1896, intocmeste un proiect de regulament pentru functionarea abatorului si a targului de vite.

Festivitatile de inaugurare ale abatorului si targului de vite au avut loc la data de 20 octombrie 1897, data ce coincidea cu tinerea targului anual de vite, cand crescatorilor care prezentau animalele cele mai frumoase, li se acordau premii in bani si medalii.

In ceea ce priveste taierile de vite, in anul 1881 au fost taiate in abatorul comunal pentru consumul public un numar de 13.652 vite, populatia orasului fiind de 78.000 locuitori.

In decursul vremii s-au mai facut o serie de amenajari, modificari si completari la vechile constructii, incat Abatorul Iasi cuprinde in ordinea fluxului tehnologic sectoare de activitate delimitate administrativ si caracterizate prin procese de munca diferite formand un ansamblu industrial, amplasat pe o suprafata de 8 ha.

Pe 11 iunie 1948 I.R.I.C. Iasi (Intreprinderea Regionala de Industrializarea Carnii Iasi) ia denumirea de "Sovalcar", societate pentru valorificarea carnii. La data de 9 octombrie 1948 se schimba din nou denumirea in "Comcar" (comertul carnii) si se defalca in doua intreprinderi sub denumirea de "Comcar" si I.I.C. Abator.

Aceste doua intreprinderi depun o rodnica activitate timp de 1 an, dupa care la 1 ianuarie 1951 se unifica sub denumirea de "Trustul Regional pentru Industrializarea Carnii" cu doua unitati: - I.P.A.S.A. Iasi;

- I.P.A.S.A. Pascani.

In urma hotararilor luate de partid, la data de 1 iunie 1951 se da ordin ca Trustul I.P.A.S.A. Pascani sa fie desfiintat si sa fie o singura unitate pe regiune cu sediul la Iasi, dandu-i-se o alta denumire de I.R.C.I.A. (Intreprinderea Regionala Comerciala a Industriei Alimentare).

Aceasta noua denumire de intreprindere dureaza de o jumatate de an, cu o activitate rodnica ca in urma unei hotarari tot a ministerului, sa se desfiinteze la data de 15 ianuarie 1952. I.R.C.I.A. se transforma in I.R.I.C.(Intreprinderea Regionala de Industrializarea Carnii) si O.R.A.C.I.A. (Oficiul Regional pentru Achizitionarea Colectarea si Ingrasarea de Animale).

O.R.A.C.I.A. dureaza un scurt timp de activitate, caci tot in urma unei hotarari luate de minister se desfiinteaza pe data de 1 octombrie 1952 si capata alta denumire O.R.A.C.A. (Oficiul Regional de Achizitii si Colectare Animale).

Intreprinderea I.R.I.C. are in subordine trei subunitati cu abatoare de taiere la Barlad, Vaslui si Husi.

O.R.A.C.A. are si ea in subordine mai multe sectii: Tg. Frumos, Harlau, Negresti, Codaiesti, Roman, Vaslui, Murgeni, Husi si Tecuci.

Materia prima pentru I.R.I.C. era asigurata de O.R.A.C.A. Aceste doua unitati se mentin pana la data de 1 octombrie 1959, cand O.R.A.C.A. isi inceteaza activitatea, comasandu-se intr-o singura intreprindere de stat cu denumirea de I.R.I.C.

Ulterior s-au achizitionat utilaje si tehnici moderne noi, s-au facut constructii noi pentru completarea si corelarea capacitatilor de parcare si taiere, prelucrare si depozitare a carnii si subproduselor.

0 data cu cresterea capacitatilor de productie s-a imbunatatit substantial si profilul de activitate al abatorului, s-a largit sfera activitatii cuprinzand in afara taierii si prelucrarii carnii, organelor si grasimilor, noi sectii specializate in valorificarea superioara a subproduselor.

La 1 octombrie 1969 I.R.I.C. impreuna cu celelalte unitati de industrie alimentara din orasul Iasi se comaseaza intr-o singura unitate: "Combinatul de Industrie Alimentara", combinat care dureaza pana la data de 1 februarie 1971, cand unitatile componente devin unitati de sine statatoare, cu gestiune economica proprie.

Baza de materie prima in abator au constituit-o porcinele, bovinele si ovinele.

Din 1991 abatorul s-a inchis, spatiile fiind inchiriate unor firme de fasonat otel-beton si de fabricat mobila si cartoane.

Se poate spune ca in prezent functioneaza abatorul de taiat otel-beton, scanduri si cartoane.

Cercetator dr. ing. Adrian Puisoru - Complexul National Muzeal "Moldova" Iasi