Muzeu>Industria usoara

Fabrica de bere Iasi:

Primele consemnari despre consumul de bere la Iasi au fost facute in anul 1653 de Paul de Alep, care, in calitate de arhidiacon de Damasc, Alep si a tuturor tarilor arabe, l-a insotit pe tatal sau, patriarhul Antiohiei Macarie III, intr-o calatorie prin Tarile Romane si Rusia. Este posibil ca berea sa se fi baut la Iasi si inainte de Vasile Lupu deoarece la Targu Neamt exista o berarie domneasca facuta danie de domnitorul Miron Barnovschi manastirii Hangu inainte de 1627 si o parte din berea produsa aici putea fi transportata la Iasi.

In anul 1786 domnitorul Alexandru Ioan Mavrocordat intarea prin hrisov privilegiul de a infiinta o fabrica de bere, sub dealurile Muntenimii (Copoul de azi) "de la vale de cismeaua lui Pacurar", "neamtului Herlet gerach" care era doctor la Spitalul "Sf. Spiridon". Dupa moartea sa, in anul 1793, beraria este vanduta unei grecoaice, Tudora Mihailovna (casatorita cu un neamt Miller) si fiilor acesteia, Panaiti si Elisaveta Miller.

Dupa moartea lui Miller, urmasii au facut datorii mari si au vandut fabrica lui Ignat Sultz, care a tinut-o pana, in anul 1832. Vaduva lui a cedat-o lui Natan Steiner in acelasi an. La inventarul facut cu aceasta ocazie se constata ca beraria dispunea de mai multe incaperi distincte pentru fiertul berii pentru tinut berea gata, pentru uscat urluiala si pentru stropit. Pe langa acestea existau si incaperi unde se consuma berea si o pivnita. In inventar erau mentionate caldari pentru fiert, poloboace, cazi pentru plamadeala, ciurpacuri pentru scurs, ciubere, "proaste" din lemn, o masina pentru curatat urluiala si un racitor. In curte se aflau o masina ferastrau, car, trei sanii si 100 scanduri. In depozit erau la acea data 80 oca de hamei, doua cazi pline cu slad, doua poloboace cu vin si un vas cu rachiu. Deci in carciuma nu se vindea numai bere. Langa fabrica, unita printr-o ulicioara era o moara cu cai si o magazie pentru uscat urluiala. In aceiasi curte cu beraria se construise o casa pentru argati si un grajd pentru 17 cai.

In lucrarea "Contributii la istoria industriei alimentare", Vasile Diacon aduce unele argumente in favoarea ipotezei ca Ignat Sultz si-a infiintat o alta berarie tot in Pacurari care nu este aceiasi cu beraria lui Herletz. Astfel, deoarece dupa moartea lui Panaiti Miller, terenurile si ceea ce mai ramasese din fabrica nu au putut fi vandute de Leopold Apeltauer, toate acestea sunt trecute in proprietatea fiicei acestuia, Maria, casatorita von Neupauer. Nu se cunoaste cu certitudine daca beraria a fost refacuta sau s-a construit alta in locul ei, dar in anul 1855 Maria von Neupauer vindea lui Waigand Geist si sotiei sale "locul ce mi-o ramas de la raposat meu parinte, aflatori in mahalaoa Pacurari, numit si locul Berariei vechi". In anul 1846, neamtul Iohan Zweck avea o fabrica de bere in Pacurari (vechea fabrica a lui Schultz) si voia sa construiasca o fabrica mai mare care sa produca si bere de Bavaria pentru a nu mai fi importata.

In anul 1845 existau cinci producatori de bere, in 1875 trei, intre anii 1890 si1921 a functionat o singura fabrica de bere, fosta fabrica Zweck, devenita fabrica "Zimbru", aflata in proprietatea lui Nicu Nanu. Incepand din 1892, Nicu Nanu, mareste beciurile, reface cladirile, aduce masini, o uzina electrica si schimba retetele. Desfacerea berii se facea si direct in gradina amenajata in curtea fabricii luminata electric la 8 mai 1896, inaintea orasului.

In afara de berea "Zimbru", pe piata ieseana si-au impus produsele si alte fabrici de bere. Astfel, in 1895 la beraria "Unirea" se bea bere "Bragadiru" din Bucuresti, iar in 1895 fabrica din Azuga isi deschidea un local propriu in Piata Unirii.

Intre anii 1905-1907 productia de bere "Zimbru"a variat de la 318.125 litri la 464.300 litri. In anul 1918 devin proprietari Avram Beniaminovici si M. Catap, care in scurt timp trec la modernizarea si marirea capacitatii fabricii. Se aduc pentru centrala electrica trei motoare proprii si unul imprumutat de la Directia tramvaie, un elevator marca Pater Noster, doua ciuruitoare, ua pentru orzoaica si alta pentru malt, o zdrobitoare produsa de Nowack et Fritz din Praga. Se mai gaseau fierbatoare cu capacitatea de 80hl de la firma Rinckhofen, un zaharometru, racitor intins, sistem romanesc, 22 decantoare a 17 hl fiecare, 114 butoaie din lemn de stejar a 176-456 l, o masina pentru spalat sticle, o masina pentru umplut butoaie, si una pentru umplut sticle Rinckhofen, o masina pentru inmuiat maltul, cazan pentru fiert bere, doua ateliere (fierarie si dogarie), o bascula de 300kg si o instalatie de apa gazoasa cu un rezervor de 15 hl si cu doua aparate de umplut sifoane fabricate la Malmadier-Köln.

Personalul angajat in fabrica in 1920 era de 40 de oameni din care 35 muncitori condusi de un maistru berar, Rudolf Giller, adus din Germania. In ianuarie 1937, Avram Beniaminovici devine singurul proprietar pana la 11 iunie 1948, cand, in urma nationalizarii, beraria trece in proprietatea statului. Dupa indepartarea lui Avram Beniaminovici, devine director Ion Lubas, un fost lucrator.

Modernizata de-a lungul anilor, in locul racitoarelor cu gheata din Bahlui, s-au instalat frigorifere electrice (decembrie 1950), iar in locul butoaielor din lemn pentru fermentarea mustului, sau adus linuri metalice (1965). Zidurile vechilor cladiri s-au reparat si consolidat si s-a construit si o cladire noua in acelasi stil arhitectonic.

Deoarece in anii 1973-1974 s-a construit o alta fabrica de bere in Iasi, vechea fabrica "Zimbru" din Pacurari a devenit Sectia a II-a.

In anul 1983 lucrau la Sectia a II-a 36 de berari care doreau sa reinvie traditia berii "Zimbru" prin infiintarea in cateva camere ale Beraria Veche, unde vizitatorii sa gaseasca pe bere proaspata Pacurari si noile sortimente de bere Bucium, Unirea, sau Copou.

Dupa privatizarea partiala din 1992 si completa din 1993, Fabrica de bere Pacurari capata denumirea de ASBEER. Desi exista o acerba concurenta cu berea interna si straina, fabrica rezista pana in anul 2003 oferind iesenilor berea blonda, proaspata, naturala, produsa dupa vechile retete "numai din malt, orz si hamei" sub numele de KLASSBEER.

Visul berarilor de a pastra fabrica de bere si a o transforma intr-un muzeu nu s-a realizat. Fabrica de bere Pacurari si-a incetat din anul 2003. Cu siguranta ca nu se va mai fabrica niciodata bere si o parte dintre cladiri vor fi demolate.

Muzeograf: Lenuta Chirita - Muzeul Stiintei si Tehnicii "Stefan Procopiu",
Complexul National Muzeal "Moldova" Iasi

Bibliografie:

Calatori straini in Tarile Romane, vol. IV, Bucuresti;
C. Cihodaru, Gh. Platon, Istoria orasului Iasi, vol. I, Editura Junimea, 1980, p.406.;
Agrigoroaie, I., Botez, C., Aspecte privind situatia cailor ferate romane intre anii 1928-1944, manuscris, p.13-25;
Vasile Diacon, Contributii la istoria industriei alimentare. Beraritul la Iasi, Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie "A. D. Xenopol", XXV/1, Iasi, 1988, p. 700.