|
Bazele Fabricii de tesaturi groase din in si cānepa
au fost puse odata cu infiintarea unui atelier
de frangherie deschis de Dinescu, in care se folosea exclusiv munca manuala.
In anul
1886 Moritz Wachtel si Dinescu au inaintat Primariei o cerere in care solicitau Infiintarea unei fabrici de franghie
si tesaturi la Loga
vita (Copou). Exista deja atelierul lui Dinescu, iar cu capitalul lui
Watchtel s-au deschis noi sectii (printre care setia de sforarie mica). Moritz
Wachtel are meritul de a fi pus bazele unei noi industrii fiind promotorul culturii nationale de canepa. Prin
cultivarea canepii din tara noastra se producea aproape tot materialul necesar industriilor
de franghii, sfoara si odgoane. In anul 1893 se fabricau sfoara si odgoane, in
1896 se adauga impletituri de canepa. Numarul lucratorilor varia in functie de
comenzile pe care le aveau. In anul 1886 existau 10 muncitori iar zece ani mai
tarziu numarul lor ajunge la 100. Spre sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul
secolului al XX-lea patrunde capitalul strain, in special cel italian. In anul
1903, Tribunalul din Iasi consemneaza Societatea in Comandita a Fabricii de
Textile Iassy-Galatz[1], Wachtel, Vignoli & Co, cu capital italian. Intr-o
consemnare din anul 1904, Societatea Comandita a Fibrelor Textile Iasi-Galati,
Wachtel-Vignali & Co. solicita certificat ca produc franghii, sfori,
odgoane, fitiluri, sireturi, gaitane pentru Ministerul de Razboi[2]. In anul
1905 aceasta se transforma In societate anonima cu numele Societatea Anonima
Romano-Italiana a Industriilor Textile. Fabrica se modernizeaza si se introduce
prima filatura de canepa din tara.
In anul 1927 se introduce o centrala electrica cu doua motoare Diesel, se
instaleaza incalzirea centrala si se termina electrificarea fabricii. Fabrica
cunoaste o dezvoltare continua, marindu-se numarul sectiilor si imbunatatindu-se
calitatea produselor. Se ofera facilitati sociale prin construirea unei cantine,
gradinita pentru copiii muncitorilor, dispensar medical, bai cu aburi prin intermediul
Fundatiei Moritz Wachtel. Ortansa Damaceanu, fosta angajata la gradinita fundatiei
spunea despre Moritz Wachtel: A vrut sa puna la dispozitia muncitorilor atat
un camin in care sa stea, un loc in care sa isi poata lasa copiii in timpul cat
ei munceau si un dispensar. Asa a facut fundatia. Erau sectii pentru sugari,
gradinita, scoala, dar se faceau si cursuri de alfabetizare pentru unii dintre
munitori. Wachtel n-a vrut sa aiba In
fabrica sa nici un muncitor care sa nu aiba macar patru clase primare. Asa ca,
dupa serviciu, oamenii care nu facusera scoala veneau la fundatie unde erau inscrisi
la cursuri [3].
In anul 1927 gasim o
consemnare potrivit careia Moritz Wachtel,
proprietarul Tesaturii Iasi, solicita preturi[4]. Primul razboi mondial a
adus Intreprinderii greutati in desfacerea produselor, astfel incat, in 1937,
s-a infiintat la Bucuresti un birou in vederea stabilirii unui contact mai bun
cu clientii din capitala, Transilvania si restul tarii[5].
Masinile din dotarea fabricii sunt In cea mai mare
parte produse de firma James Mackie & Sons Ltd, Belfast, Irlanda, renumita si astazi pentru produsele sale din domeniul
industriei textile[6].
Cel de-al doilea razboi mondial a impus o scadere mare
a productiei in urma careia Intreprinderea a lichidat tot personalul In 1944, reluandu-si
activitatea in 1945. In anul 1944 fabrica a fost demontata si trimisa In Arad.
Dupa razboi utilajele au fost readuse si montate in trei sectii: filatura, tesatoria
si sfori. La 11 iunie 1948 are loc actul de nationalizare. Textila SA continua
activitatea vechii firme cu acelasi nume, infintata in anul 1886.
Pana in anul 1989, dotarea tehnica a fabricii s-a imbunatatit
si a crescut numarul de salariati. In aceasta perioada s-au realizat investitii
ce au dus la cresterea productivitatii si implicit a productiei. In 1984 s-a
pus In functiune o statie pentru producerea de covoare. Dupa 1989, productia fizica
a fabricii a scazut la fire la 64%, pentru tesaturi la 72%, pentru saci la 70% iar
pentru sfori la 62%, reduceri datorate modificarii regimului de lucru, schimbarii
naturii materiei prime si cerintelor pietei [7]. Determinant pentru aceste schimbari
este faptul ca Incepe perioada de tranzitie la economia de piata; aceasta
presupune noi reguli pentru agentii economici ce supravietuiesc pe piata daca
fac fata concurentei. Din al doilea semestru al anului 1990 s-a trecut la
saptamana de lucru de 5 zile, fapt ce a influentat productia fizica totala a Intreprinderii.
Din 1993 a
Inceput redresarea productiei fizice si Incetarea dependentei societatii de livrarile
de fire de la filaturile din sector. Anul 1995 a marcat un nou eveniment
In evolutia de peste 100 de ani a Intreprinderii: efectuarea primului import de
iuta din Bangladesh, care a creat conditii ca pentru o perioada mai mare de timp
sa fie achizitionata materia prima, si astfel, una dintre preocuparile majore a
fost eliminata.
In anul 1995
a avut loc privatizarea unitatii prin metoda MEBO,
rezultatul acesteia constand In schimbarea atitudinii asociatilor fata de munca
si fata de bunurile care le apartin.
Bibliografie:
[1] DOSARUL NR. 41-1903: Acte de societati
comerciale
[2] DOSARUL NR. 47-1904: Certificate
[3] Andreea Siminchise, Centenarii Romaniei, Jurnalul
National, 27.03.2007.
[4] DOSARUL NR.
155-1927: Certificari de preturi
[5] Gheorghe Voinea, Analiza
si Proiectarea Fluxurilor Financiar-Monetare ale Intreprinderii SC Textila SA
[6] Adrian Puisoru, Textila
SA, Al IV-lea Atelier de Arheologie
Industriala, Baia Mare, 2006.
[7]Gheorghe
Voinea, Analiza si Proiectarea
Fluxurilor Financiar-Monetare ale Intreprinderii SC Textila SA
|